Cel mai autorizat cineast român în materie de Caragiale, regizorul Jean Georgescu aprecia că Nenea Iancu a fost Alfa şi Omega spiritului comic şi satiric al acestei naţii...dar si un mare scenarist, fără să-şi dea seama. El povestea vizual. La 1900 născocea scenarii, nuvelele lui fiind, în fond, o suită de imagini conturate într-o naraţiune foarte cinematografică. Regizorul a valorificat cu brio această însuşire specială a scriitorului. Filmele sale, "decupate", parcă, de Caragiale însuşi, pătrund cu fine intuiţii în universul "cinematografic" al textului literar. În Mofturi 1900, sunt topite şapte schiţe (O conferinţă, Diplomaţie, Amicii, O lacună, Bubico, C.F.R., Situaţiunea) în jurul ideii că un eveniment dacă nu trece pe la berărie, nu este eveniment, Gambrinusul cu moftangii lui cu pălărie de pai savanţi în problemele personale, ale ţării sau chiar ale universului întreg şi...o galerie fabuloasă de actori ai scenei romaneşti, un Olimp de comedie, cum ar spune Dan Mihăescu.
Seria: Filme de Colecţie |
|