|
Octavian Paler vrea sa spuna in aceasta carte de eseuri ca nu in biblioteci a gasit morala acestor scrisori imaginare, adresate unor mari personalitati ale culturii, dintre care unele i-au dominat lecturile si obsesiile, ci pe strada, pe tarmul marii sau printre amintiri. In aceste texte marturiseste ce a aflat cu ajutorul inimii de la viata si poate de aceea a simtit nevoia ca dupa fiecare eseu sa aseze cate o poezie. Printre acestea se afla si poezia "Avem timp", amintita de atatea ori la moartea scriitorului.
|
|