|
Prefata de Mircea Iorgulescu
Un azil de batrini izolat pe malul marii, in vecinatatea unei mlastini, a unor faleze de marmura si a unui sat de pescari. Este locul in care Daniel Petric, un sculptor fara vocatie, dupa experiente lamentabile (adolescent fiind, trece printr-o scoala de corectie, apoi este internat intr-un ospiciu, ajunge si la puscarie), descopera o realitate absurda, o viata guvernata de frica, ura, denunturi, lasitati agresive, violenta si amenintare.
„«Omul norocos» din romanul lui Octavian Paler se afla in captivitatea fara speranta a cosmarului permanent si generalizat. Totul in aceasta carte, una dintre cele mai intunecate carti din toata literatura romana, e cosmar, halucinatie, un nesfirsit vis rau. Delirul oniric angoasat s-a substituit realitatii complet si ireversibil. Nu sint anulate diferentele, frontiera dintre veghe si vis, pragul dintre real si cosmaresc: anulat este realul insusi, anulata e starea de veghe. Un roman de ambianta fantastica, o parabola neagra si enigmatica, in genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett si, dintre romani, A.E. Baconsky. Si un roman sardonic, titlul fiind – era evident dupa numai citeva pagini – in raspar. O antifraza, figura retorica in perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului.” (Mircea Iorgulescu)
|
|